Henri Coandă – pionier al aviației cu reacție

Henri Coandă s-a nascut la 7 iunie 1886, în Bucuresti.
A urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din București și ale Liceului Militar din Iași, apoi Scoala Militară de Artilerie din București, pe care a absolvit-o în 1905. A studiat la Scoala Superioară de Aeronautică și construcții mecanice de la Paris, dar și la Liege, Montefiore.
În 1967 a fost încununat cu titlul de Doctor Honoris Cauza al Institutului Politehnic București, a devenit membru al Academiei Române (1970), președinte al Institutului pentru Creație Științifică și Tehnică București (1971), membru al Societății Aeronautice Engleze.
Fiind preocupat de tânăr de probleme de aeronautică, realizează, de-a lungul anilor, în țară și în străinatate, numeroase invenții si prototipuri, studiind intens acest domeniu. A construit modele de rachete (1906), machetă de avion cu motor, rachetă cu combustibil solid, planoare, a studiat fenomenele aerodinamice din jurul aripilor (pe un stand original construit cu ajutorul lui Gustave Eiffel și Paul Painleve și montat pe o locomotivă de exploatare); construiește primul avion bimotor în 1911, avioane militare (Anglia, 1911-1914), aparate de ochire pentru avioane (1911), tun fara recul, rezervoare și cisterne de beton pentru combustibili, case prefabricate, instalații pentru desalinizarea apei de mare. A avut peste 250 de brevete de invenție.
Henri Coandă este realizatorul primului avion cu reacție din lume, încercat de el însuși în 1910, la Issy-les-Moulineaux (Franta), avion ce a fost prezentat și la Salonul Internațional de Aeronautică de la Paris.
Este atras de cercetarea fenomenului devierii unui fluid în alt fluid, numit „efectul Coandă” (1934). A efectuat cercetări numeroase în mecanica fluidelor, publicând articole științifice în toate domeniile pe care le-a studiat. Aflându-se la baza a numeroase aplicații, „efectul Coandă” este, fără îndoială, certificatul de naștere a mecanicii fluidelor, o nouă ramură a tehnicii.
Dintre invențiile sale, 33 se bazează pe cercetări fundamentale originale, ceea ce îi conferă ilustrului inventator român o mare autoritate științifică.
Henri Coandă a murit la 25 noiembrie 1972, la București și este înmormântat în cimitirul Belu.

 

ISTORIC

1940-1944

Pe actualul teren al Aeroportului Internațional Henri Coandă București a funcționat o bază militară a celui de-al III-lea Reich.

1944-1965

Infrastructura existentă (pista de 1200 m și clădirile anexe) a fost utilizată de aviația militară română.

1965

Creșterea traficului aerian, asigurat până atunci în exclusivitate de aeroportul Băneasa, impun construirea unui nou aeroport. Procesul de transformare a bazei aeriene militare Otopeni în Aeroportul Internațional București-Otopeni primește undă verde. Lucrările au vizat, în principal, modernizarea pistei existente astfel încât să permită aterizarea aeronavelor de mare capacitate, prelungirea pistei până la 3500 m (depășind la acea dată pista „bătrânului” Paris-Orly), modernizarea centralei electrice a aeroportului și construirea unei aerogări pentru pasageri.

1969

Pentru îmbarcarea pasagerilor se utilizează temporar Aerogara de Mărfuri.
2 august – are loc inaugurarea Salonului Oficial al Aeroportului, cu ocazia vizitei președintelui american Richard Nixon.

1970

13 aprilie – este inaugurată aerogara pentru pasageri, cu o capacitate de prelucrare de 1,2 milioane de pasageri/an.

1986

Aeroportul parcurge o noua etapă de dezvoltare. Se construiește cea de-a doua pistă (3500 m) și sistemul de căi de rulare aferente. Capacitatea operațională crește la 35 de mișcări aeronave/ora. Se modernizează sistemul de balizaj.

1991

Aeroportul începe derularea unui vast program de investiții, „Dezvoltarea și Modernizarea Aeroportului Internațional București-Otopeni”, împreună cu un joint-venture româno-italian (Italstrade, S.E.A. Milano, C.C.C.F)

1993

Devine membru regulat al ACI (Airport Council International).

1993

Decembrie – Terminalul „Plecări Internaționale”, cu o capacitate de prelucrare de 1200 pasageri pe ora de vârf, își deschide porțile; sala de îmbarcare este prevăzută cu 5 avio-punți pentru accesul pasagerilor direct la aeronavă.

1998

Iunie – Pasagerii cursei TAROM cu destinația Paris inaugurează modernul sistem de îmbarcare.

2000

Noiembrie – este inaugurat fluxul de pasageri „Sosiri Internaționale”, ca rezultat al unui proces de reamenajare și reorganizare a vechii aerogări.

2001

Iunie – Este inaugurată parcarea publică aferentă terminalului Sosiri (3 niveluri cu 900 locuri).
August – Se dă în folosință Bucharest International Cargo Center (B.I.C.C.)- centru cargo menit să răspundă noilor solicitări din domeniul transportului aerian de mărfuri.

2003

16 iulie – se inaugurează Terminalul Curse Interne, având o capacitate de 200 pasageri/oră de vârf pentru fiecare dintre cele două fluxuri (Plecări/Sosiri).

2004

Septembrie – la împlinirea a 35 de ani de activitate aeronautică civilă, aeroportul se înnobilează cu numele ilustrului pionier al aviației române și mondiale HENRI COANDĂ.

2005

August – se pune în funcţiune sistemul integrat de control de securitatate 100% al bagajelor de cală.

2006

Septembrie – sunt date în exploatare noi componente ale suprafeţei de mişcare: calea de rulare „Oscar” (extindere) şi breteaua de degajare rapidă „Victor”.
Octombrie – inaugurarea corpului de legătură dintre terminalele Plecări Internaţionale şi Sosiri Internaţionale / Curse Interne.
Decembrie – este inaugurată sculptura dedicată lui Henri Coandă

2008

Demararea fazei a III-a a proiectului de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii aeroportuare.

2011

Noua extensie a zonei de îmbarcare devine funcţională.

2012

Noiembrie – Noul Terminal Plecări este deschis pasagerilor şi companiilor aeriene, şi dublează capacitatea de procesare a aeroportului.